Dragii mei, m-am intors la scris pentru ca ALTFEL nu se mai poate.
Mai jos sunt gandurile mele sincere fata de contextul actual (17 decembrie 2017).
Nu putem lasa tara prada in mana unor incompetenti, eufemistic vorbind.
Am fost pe 13 decembrie 2017 la vizionarea filmului Brasov 1987. Doi ani prea devreme. (http://tvr1.tvr.ro/documentarul-brasov-1987-doi-ani-prea-devreme-in-premiera-la-tvr-1_20786.html) si va invit din toata inima sa-l vedeti, sa-l cautati si sa mergeti cu prietenii vostrii.
Am avut prilejul sa strang mana acestor eroi, femei si barbati care pe 15 noiembrie 1987 nu au mai suportat foamea, sa le fie taiate salariile, sa le fie interzis dreptul la opinie in crunta perioada comunista.
Acesti eroi au oprit lucrul dupa ce au primit fluturasii de salariu cu reduceri de 800 lei sau 1000 lei, unii au primit chiar si 1 leu salariu si au pornit de la Uzina Steagul Rosu din Brasov spre sediul Comitetului de partid strigand pentru prima oara in public: Jos Comunismul!, Jos Ceauseascu!.
Multimile s-au mobilizat, frica a disparut si oamenii s-au unit intr-un spirit comun de libertate, fraternitate si au intrat in sediul comitetului de partid, au spart usa, au gasit frigiderele stabilor de partid pline de cascavele si salam de Sibiu, ananas, au dat jos portretul marelui conducator spre deliciul multimii.
Aparatul de partid nu a mai suportat gestul oamenilor liberi si au fortele represive ripostat in mod violent cu bastoane de cauciuc si gaze lacrimogene.
Multimea a fost spulberata, rand pe rand zeci de oameni au fost inghesuiti si bagati in duba si dusi la sectiile de militie (acum politie) pentru interogari, doreau sa afle cine e conducatorul, cine le-a ordonat oamenilor.
Nu exista asa ceva, oamenii au reactionat in acelasi cuget la nedreptatilor la care erau supusi.
Achetatorii din Brasov au fost schimbati cu altii de la Bucuresti si eroii nostrii au suferit umilinte de nedescris la interogatorii: lovituri la ficat, cap, injurii, femeile au fost molestate, unele au avortat de frica unor copii cu handicap.
A doua zi sediul comitetului de partid era renovat, geamurile puse la loc, trotuarul spalat, parca nimic nu s-ar fi intamplat cu o zi inainte.
Totul ca sa se minimalizeze faptele eroice, sa se spuna ca a fost doar o gasca de golani care au atacat sediul comitetului de partid.
Rand pe rand oamenii au fost anchetati si infierati in sedinte de conducere, de colegi, ceruta chiar si pedeapsa capitala, nu trebuia sa existe incadrarea de disident politic (nu e corect dizident), partidul nu suporta asta si oamenii au fost incadrati la tulburarea linistii publice, ce sa mai, niste golani.
Au fost nevoiti sa paraseasca Brasovul, au muncit in conditii josnice, unele familii s-au destramat, fiind alinati doar de vizitele celor dragi si cu speranta ca gestul lor va avea ecoul dorit.
Nu se stia nimic in tara despre eveniment, au inceput sa se auda ecourile miscarii de eliberare de sub jugul comunist la radio Europa libera si ziarele frantuzesti.
Era inceputul, un cutremur mai mic care anunta cutremurul cel mare din decembrie 1989.
Va las pe voi sa descoperiti si celelalte fatete ale filmului, vreau sa ajung la faptul ca acesti oameni sunt langa noi, sunt eroi in viata, au copii si nepoti, sunt exemple pline de demnitate si lumina, sunt oameni simpli, care s-au jertfit pentru ca noi azi sa avem ceea ce apreciem din ce in ce mai putin: un loc de munca demn, caldura, mancare, justitie, educatie, sanatate, etc.
Trebuie sa luptam pentru ca adevarul sa iasa la iveala, SRI spune ca ar fi gasite ceva documente despre operatiunea de la Brasov pe care le-ar face publice, o sa vedem.
Nimeni nu a platit pentru atrocitatile comise, unii acum sunt sus pusi in functii, promovati chiar in Brasovul pe care l-au pangarit.
Sa pastram flacara aprinsa a dorintei de adevar si de libertate pentru generatiile viitoare in aceste vremuri tulburi cand unii dau upercuturi la legilor justitiei, fac revolutie fiscala, fura pensiile viitoare si condamna ROMANIA la izolare internationala pentru a scapa niste penali.
Acum stam intr-o ploaie caineasca si in strada (Parlament) ca sa luptam pentru o tara demna pentru viitorul frumos pe care il meritam.
Sa nu uitam istoria pentru ca fara ea suntem lipsiti de identitate si viitor.
P.S. Merci G.P. pentru ca m-ai „enervat”.
Pe curand!