3 greseli de comunicare parinte-copil si cum sa le eviti
Intotdeauna in relatia parinte-copil invatam si noi de la el, si el de la noi, este asa un fel de actiune reciproca, ce se desfasoara permanent. Nu exista parinte perfect, la fel cum cum nu exista nici copil perfect. Toti suntem oameni, cu toate cele bune si mai putin bune ale noastre. Important este ca atunci cand gresim, sa nu perseveram in greseala ci sa o folosim ca o experienta de invatare prin care data viitoare sa facem diferit.
1. Ca parinte trebuie sa stiu toate raspunsurile = FALS!!!
Exista multi parinti care considera ca este necesar sa stie raspunsul la orice intrebare. Ba mai mult, chiar daca nu stiu sa raspunda la vreo intrebare, fie dau un raspuns aiurea, fara legatura cu realitatea sau incep sa se ia la harta cu copilul.
Nu o sa scazi in ochii copilului daca ii spui ca nu stii raspunsul la o intrebare pe care ti-o adreseaza. Important este sa il asiguri ca te vei informa si ii vei raspunde cat de repede poti (si ii dai si un reper temporal: peste o ora, maine etc.). Atentie: mai ales pentru intrebarile incomode este important sa te tii de cuvant si sa nu mergi pe ideea ca uita el. Adeseori, poti cauta impreuna cu copilul tau informatiile pe care ti le-a cerut si astfel il inveti sa gaseasca singur raspunsuri la intrebarile pe care le are, lucru care il va ajuta sa devina autonom.
Sunt intrebari la care nu gasesti un raspuns, oricat ai cauta. In acest caz ii poti impartasi parerea ta, important este sa fie reala, in concordanta cu credintele tale.
Recomandare: aratand ca nu le stii pe toate, chiar cu pretul ridicolului cateodata de a face pe desteptul, il inveti pe copil ca nimeni nu are cum sa le stie pe toate, asa cum se intampla in lumea reala.
Toate aceste mituri si capcane ale comunicarii le poti descoperi in Ghidul Solutii practice pentru gestionarea conflictelor parinte-copil, scris de psihologul Mirela Horumba. Mai multe detalii aici
2. Daca iti iubesti copilul intotdeauna esti disponibil pentru el = FALS!!!
Sunt de acord cu ideea ca atunci cand iti iubesti copilul ai o mare disponibilitate pentru el si consider ca este firesc asa. Doar ca multi parinti fac o confuzie majora care aduce un mare potential conflictogen in relatia parentala. Majoritatea dintre cei intalniti de mine pana acum sunt absolut convinsi ca a fi parinte inseamna “a fi disponibil pentru copil 24 din 24 “.
Aici vreau sa-ti amintesc un aspect: degeaba esti prezent fizic, daca emotional esti in alta parte. Copilul simte, mai ales daca vrea sa faceti activitati impreuna (de exemplu sa va jucati) ca emotional nu esti acolo, iar totul devine doar o falsitate, care te mai si frustreaza si enerveaza. Parerea mea este ca ar fi cinstit si pentru tine si pentru copil sa ceri o pauza si sa te intorci atunci cand reusesti sa te conectezi emotional, mai pe romaneste cand ai chef sa faci acel lucru. Altfel, esti ca la teatru, unde vezi pe scena o piesa in care actorii nu sunt in rol (ia gandeste-te, sunt convinsa ca te-ai intalnit cu acest gen de experienta in viata ta)!
Recomandare: Fii in acord cu starea ta emotionala si daca nu esti disponibil, este mai cinstit pentru toata lumea sa recunosti. Asta inseamna sa-ti iubesti copilul, sa arati ca esti om si ca orice om ai si tu limitele tale, chiar daca esti parinte, sau mai ales daca esti parinte.
Daca vrei sa afli si alte capcane ale comunicarii si cum sa procedezi astfel incat sa eviti un conflict, clic aici pentru a comanda ghidul Solutii practice pentru gestionarea conflictelor parinte-copil, scris de psihologul Mirela Horumba. Mai multe detalii aici
3. Copilul poate dar nu vrea = FALS!!!
Cred ca daca ar fi sa fac un top al miturilor generatoare de conflict acesta ar fi de departe pe primul loc.
Nu stiu de unde a venit acest mit sau cine l-a creat, dar aduce multa disfunctionalitate in viata noastra de parinti. Acum a venit vremea sa ne informam corect, folosind materialele de specialitate, si sa aflam asa cum ne invata psihologia dezvoltarii copilului faptul ca: intotdeauna comportamentele observabile ale fiintei umane, implicit ale copilului, au la baza niste nevoi emotionale, adica sa traduc aceasta fraza suna cam asa: copilul vrea, dar emotional nu poate sa duca acel comportament, oricat de destept este! (registrul de functionare cognitiv, rational spune ceva, cel emotional spune altceva, iar emotionalul primeaza)
Recomandare: raportarea noastra corecta la situatie creste nivelul de toleranta, asa ca apuca-te de citit carti despre dezvoltarea emotionala a copilului. Beneficiul va fi dublu pentru ca vei putea beneficia si tu personal de ceea ce afli acolo.
Te invit sa descoperi si alte subiecte la fel de interesante in Ghidul Solutii practice pentru gestionarea conflictelor parinte-copil, scris de psihologul Mirela Horumba. Mai multe detalii aici