Maestrul isi tine discipolul cu capul sub apa timp indelungat, pana cand discipolul incepe sa se zbata cumplit, in pragul sufocarii … in ultimul moment, maestrul isi elibereaza discipolul si-l readuce la viata:
Disciplolul (mai mult mort decat viu, tragand, cu ultimele puteri, aer in plamani, se revolta):
– De ce? … De ce? … De ce?
Maestrul (calm):
Iti voi explic … cand vei dori adevarul, asa cum ai dorit aerul, abia atunci vei sti sa-l pretuiesti.
Discipolul (cu indignare):
– Daca adevarul imi cere o suferinta atat de mare, urasc adevarul!
Maestrul (cu blandete):
– Inteleg … asa e la inceput … dar aceasta a fost abia prima lectie despre adevar … si scufunda din nou capul discipolului in apa ….
P.S. Din caietul special (multumesc Doamna Lucia)