Arta de a (Nu) pierde timpul – Piers Steel
Arta de a (Nu) pierde timpul – Piers Steel
Dacă te-ai săturat să tot amâni lucrurile importante din viața ta, să cedezi tentațiilor de moment în defavoarea a ceea ce știi că trebuie să faci, să spui mereu că „de mâine“ vei face tot ce-ți propui, este obligatoriu să citești această carte.
Arta de a pierde timpul, de a amâna nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței sau a lenei, se numește, în limbaj științific, procrastinare.
Cu alte cuvinte, a procrastina înseamnă a tergiversa, a tărăgăna lucrurile, a găsi o mie de pretexte ca să nu te apuci de ceva sau ca să nu termini ceva, a amâna totul până în ultima clipă. Îți sună cunoscut? Cu toții facem asta, într-o măsură mai mică sau mai mare, indiferent de profesie sau de sex. O facem pentru că nu știm ce vrem, pentru că nu ne place, pentru că ne este lene sau, pur și simplu, pentru că nu avem chef. Iar când în jurul nostru tentațiile se înmulțesc – emisiuni interesante la televizor, prieteni noi pe Facebook, mii de site-uri web fascinante, jocuri video care dau dependență – ne este greu să renunțăm la procrastinare. La fel de banală ca gravitația, ea ne trage în jos cu aceeași putere și ne însoțește pretutindeni, îngreunându-ne viața.
Pe langa descriere oficiala doresc sa va impartasesc ceea ce am invatat din aceasta carte:
- ca fac parte si eu din ceata procastinatorilor, nu va spun nivelul 🙂
- este in puterea noastra sa ne identificam gradul de procrastinare, avem un test care ne va ajuta in acest sens, apoi sa luam masurile adecvate
- si geniile au avut acest „pacat”, afla despre cine e vorba in carte
- ecuatia motivatiei, un pic de matematica nu strica nimanui
- cum sa ma feresc de „tentatiile” dinmediul inconjurator
- dezavantajele procrastinarii, mai degraba costurile economice
- cum sa avem succes la serviciu
- puterea stabilirii obiectivelor
- am aflat o solutie informatica gratuita de gestiune a timpului pe Internet despre care o sa scriu in alt post
Sper ca v-am convins si astept parerile voastre aici dupa ce cititi cartea!
Arta de a (Nu) pierde timpul – Piers Steel
Spor la citit!
P.S. Eu am savurat-o la mare in ultima saptamana din august!
Cei care au scris cartea confunda omenirea cu niste roboti…..Da, poti cuantifica timpul si capacitatea de a munci a unui om…..Ceea ce stiu eu este ca un om care isi iubeste foarte mult profesia isi dedica (aproape) tot timpul ei si ajunge de multe ori sa isi neglijeze viata personala….Dar, deviez de la subiect……Cartea mi se pare interesanta, dar cam ” impovarata” de o groaza de explicatii stiintifice despre cum sa faci ”sa nu pierzi timpul”, ceea ce ma face sa cred ca ea este de fapt adresata acelor oameni care chiar NU isi fac treaba, gasind o multime de pretexte….Aceste ” explicatii stiintifice ” sunt menite sa impresioneze publicul cititor, si , in opinia mea, chiar sa il faca sa se simta un pic vinovat ca ”pierde timpul” uneori…. Ceea ce nu stie autorul cartii e ca , d.p.d.v. stiintific, adica medical, ca sa fiu mai exact, chiar se recomanda ca , uneori ” sa pierdem putin timpul”, sa ne relaxam fara un program anume daca suntem extrem de stresati din cauza unor probleme……Chestia asta cu ” pacatul ” e buna si nu prea….Sa faci un om sa se simta vinovat e o forma de a-l manipula, pentru ca daca acel om amana un lucru pe care il are de facut , o face pentru ca are motive bine intemeiate, si nu face acest lucru din cauza ” lenei”…..Stiinta nu poate sa masoare nivelul de stress, anxietate sau suparare din sufletul unui om (decat poate indirect ), lucruri care il determina pe acel om sa ”procrastineze”…..Repet, oamenii nu sunt roboti pe care sa ii poti programa sa duca la bun sfarsit anumite sarcini (asa cum si-ar dori autorul cartii)….Oamenii nu sunt decat OAMENI…..
P.S. Mi-as dori ca prin dizertatia mea sa nu se inteleaga ca eu aprob ” lenea” sau ”procrastinarea ” …..Eu doresc sa nuantez si sa spun ca omul trebuie privit si altfel decat printr-o perspectiva ”stiintifica”…..Sa incercam ”umana ”, ce ziceti de asta ?
Andrei, cel mai bine ar fi sa citesti si tu cartea ca sa discutam altfel 🙂 Nu e vorba de roboti in carte, nu e un lucru tocmai rau sa procastrinezi in limite decente, nu manipuleaza nimeni pe nimeni, comunicam 🙂
Pai am citit-o cu ceva timp in urma (integral ) si este dreptul meu sa nu fiu de acord cu ceea ce scrie in carte si sa o ” desfiintez” un pic…..Altor oameni se pare si chiar cred ca le-a placut , dar mie nu mi-a placut deloc ( si crede-ma ca am citit-o pe toata in speranta ca voi gasi ceva care sa imi placa)…..Parerea mea e doar o parere, ce e drept mai incisiva si reflecta punctul meu de vedere asupra acestei carti (foarte sincer )….Ce ai vrea, sa spun ca imi place cand nu mi-a placut deloc? As fi nesincer fata de mine insumi ceea ce urasc sa fac asta…..Ceea ce am vrut sa spun e ca nu poti (oricat de mult te-ai stradui ) sa cuantifici munca din viata unui om….Sunt prea multe variabile care TREBUIE luate in calcul pentru a pune totul ” pe hartie” sub forma de ecuatii sau formule……Cartea e o incercare destul de reusita de a face acest lucru insa ramane doar o incercare….A, si apropo de ”roboti” , eu am spus-o metaforic pentru ca prin roboti am vrut sa se inteleaga faptul ca omul nu este o masinarie (de nici un fel ) a carui activitate/munca sa poata fii cuantificata sau evaluata, decat partial si din anumite puncte de vedere…..Acest autor a vazut doar varful aisbergului, mai raman acele procente ”neevaluate”…..Eu ma exprim de multe ori metaforic si de aceea sunt greu de inteles, dar sufletul uman sau ”psihicul ” necesita aceste metafore pentru ca el comunica cu creierul ( vazut ca interfata biologica ), determinand astfel actiunile individului respectiv…..Punctul meu de vedere a fost si este aproape exclusiv psihologic si psihiatric, pentru ca eu sunt de formatie medic si vad lucrurile din aceasta perspectiva……Procesul de motivatie care determina actiunile unui om isi are ”radacinile” in ”psyche” adica in suflet sau psihic, de aceea trebuie analizat comportamentul unui om si vazut ceea ce a dus la acea ”procrastinare”, nu doar masurate efectele ei si propus ” solutii”, mai mult sau mai putin stiintifice…Cu alte cuvinte trebuie ”umblat” la cauza ”procrastinarii” pentru a impiedica reaparitia ei sau chiar a o preveni…..Proces delicat de altfel si greu de cuantificat in ecuatii stiintifice dar realizabil daca ai un specialist capabil de a rezolva aceasta ” problema ” (sau ”probleme”, pentru ca de obicei sunt mai multe )…..Si atunci productivitatea muncii va creste, daca aceste ”probleme” vor fi rezolvate, fie si doar pentru o perioada de timp…….Eu vorbesc din punctul de vedere al unui specialist (in formare ) pe probleme de tulburari mintale si de comportament…..
Sper sa nu te superi pe mine pentru comentariile mele si imi cer scuze daca, sub o forma sau alta, te-am jignit sau ofensat cumva…..Comentariile mele reflecta STRICT pozitia autorului (adica a mea ) vis-a-vis de punctele de vedere exprimate in aceasta carte…..Ceea ce am vrut sa spun de fapt e ca exista emotii umane extrem de puternice ca Dragostea, Ura, Frica, Indiferenta si altele asemenea lor care determina procese psihice importante in psihicul uman si determina, indirect, aceasta procrastinare…..De ce indirect? Pentru ca ele se materializeaza in actiuni umane , mai devreme sau mai tarziu si astfel infuenteaza puternic comportamentul unui om la servici , unde ne petrecem majoritatea timpului…..Chiar daca oamenii reusesc sa isi reprime aceste ”emotii” si astfel sa faca abstractie de ele, mai devreme sau mai tarziu ele ”ies la lumina” in partea constienta a pshihicului uman si astfel influenteaza comportamentul indivizilor……Aceste procese psihice care au loc sunt greu de explicat in cuvinte insa ele exista sub forme cu mult mai complexe decat cele descrise de mine….Eu am cautat sa simplific una din ”ecuatiile” psihicului uman……Sunt multe de discutat pe marginea acestor subiecte pentru ca psihicul uman este o ” structura” foarte. foarte complexa care determina in final ceea ce suntem noi ca indivizi si ceea ce reprezentam pentru societate si pentru noi insine……