Cum să scriem mai bine?

Am fugit de la birou spre locul în care se întâmplă magia în compania mea, e locul unde oamenii frumoşi conclucreaza pentru un viitor ALTFEL.
Cum intru în sala de training dau nas în nas cu „sufletul” iniţiativei de dezvoltare personală şi după nişte rânduri de scaune în zona prezentării zăresc un zâmbet care se acomoda cu presenterul pentru livrarea unei poveşti nemauzite.
Lumea se adună şi începem, e despre cum să scriem poveşti cu suflet, e despre viaţa unui om care şi-a dat seama de vocaţia sa după o conversaţie cu o amică, sunt buni amicii nu-i aşa?
Habar nu aveam că se poate face ocolul lumii într-o sută de cărţi mergând şi scriind despre scriitori celebri şi locuri la fel de faimoase, doar ea, cea care ne prezintă e o celebritate in viata :).
Povestea curge precum Gangele spre Ocean, cu spirit, vigoare, emoţie şi fun: mame bloggeriţe, story telling, professional writing, affiliate content, books and host writing.

Un pic despre host writing, am aflat că Open.Autobiografie a fost scrisă de altcineva care a studiat Jung pentru a-l înţelege pe Agassi, nu trebuie să fii scriitor pentru a avea biografia ta, poţi să găseşti pe cineva care o poate face pentru tine, în loc să faci reportaje despre maimuţa Cheetah mai bine compui despre Agassi, cam asta era ideea din capul autorului.

Deja brandurile care se respectă au renunţat la agenţiile de publicitate şi colaborează cu scriitori care le transmit oamenilor emoţia în moduri neconvenţionale, folosind:

  • umorul
  • pofta („Vreau şi eu„)
  • misterul.

Chiar am aflat şi cea mai tare metafora din lume, „Casa de căcat” descrisa de J.R.Moehringer în Dulcele bar, vă rog să studiaţi, pai na, acum folosesc şi eu misterul (http://livtane.ro/cea-mai-frumoasa-metafora-din-lume/).
Pe lângă asta, Coelho era forţat de părinţi să devină avocat, iar Kafka agent de asigurări, Charles Bukowski era funcţionar de poştă până când cine i-a dat 100 de dolari pe saptămână ca să compună, ş.a.m.d.

Până la urmă cu scriem mai bine?

Poţi folosi tehnicile: scara abstractivităţii (porneşti de la un detaliu concret şi uşor, uşor te duci spre ideea pe care doreşti să o expui, adică poţi să pleci de la imaginea concretă a unui hidrant roşu pe care-l mângăi când treci pe stradă pentru că are înălţimea unui copil de 7 ani când tu de fapt simţi nevoia de a oferi dragostea ta paternă), Show Don’t Tell (adică nu spui, afară e soare, ci, în ochii tăi se vede cum vara se apropie cum al său farmec senin), scrie ca un om, nu ca o instituţie, 1/3 din toate: experienţă personală, ficţiune, experienţa altora, să renunţi la infinitiv pentru că depersonalizează mesajul (foloseşte conjunctiv, prezent), să renuntăm la tâmpenia: I hope that you are doing well!… şi apoi urmează cerinţa ta din mail, mai bine cere direct ce vrei de la om şi apoi să speri că o să facă cu plăcere ce i-ai solicitat.

Printre altele mi-a rămas în suflet următorul film, sper să va placă:

Referinţe:
Man Who Mistook His Wife for a Hat h

Creatorii de hituri – Derek Thompson

Arta gandirii creative – Rod Judkins

Cum Sa Scriem Bine. Ghidul Clasic Pentru Scriitorii De Nonfictiune – William Zinsser

Multumesc Liviana pentru inspiraţie http://livtane.ro/despre-mine/, o recomand din tot sufletul pentru tot ce înseamnă writing.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.