Sunt oameni pe care societatea i-a uitat demult sau doreste sa ii uite pe vecie, numai ca mai exista oameni cu inima buna, care daruiesc din putinul lor si celorlalti, sentimentul de umanitate exista inca in sufletele multora, iar tanara generatie doreste sa se bucure sau sa ii bucure si pe cei pentru care soarta nu a fost atat de darnica cu ei, ei au reusit sa aduca un strop de lumina, de soare pe chipul unor copii maturi si de o sinceritate zdrobitoare.
Mihail a daruit, eu si colega mea doamna Elena Cristina S. alaturi de voluntarii nostrii au bucurat sau au transmis bucuria de a darui, iar experientele traite de toti au fost unice.
Ce mi-a placut foarte mult si merita sa mentionez este urmatorul dialog:
Doamna profesoara: Care este darul vostru pentru Mihail? Ce ii daruiti lui Mihai?
Un copil: Ii daruim inima doamna profesoara!
Si au desenat inima de mai sus 🙂
P.S. Iti multumim Mihail, ma bucur sa iti fiu prieten 🙂
Pingback: Dand mai departe. Nu exista gest mic. | Mihail Musat